Mihaela Sava și conceptul de spa în piața Obor

Unde-și pot găsi alinarea fetișurile culinare ale studentului de provincie? Vă spun eu: la Mihaela Sava acasă. Pe lângă faptul că știe să resusciteze papile gustative, Ela, cum îi spun eu, a descoperit secretul încărcării cu energie pozitivă prin interacțiunea cu oameni care multora dintre noi ni s-ar părea doar dubioși. Știe să descoase omul și să se apropie de el mai ceva ca puii de cloșcă. Tot din registrul înaripate +punguța cu doi bani +mărgele, e de menționat că Ela știe și să mărgelească foarte frumos, doar că nu mai dedică la fel de mult timp activității pe cât dedică gătitului.

Spre deosebire de mulți dintre noi, Ela încă mai știe să se joace. De fapt, a elaborat un joc bazat pe viteză: „Cine ajunge ultimul, măsa-i c***ă!”. Odată mă aflam cu ea în mașină când a decis să lanseze provocarea soțului ei, Mircea, care era într-o altă mașină (Ford Mustang, ceva mai zdravănă și mai cu vână decât Hyundai Santa Fe-ul care ne găzduia). De la Băneasa până la Baicului am ținut-o într-o aventură din care pot menționa doar un șiretlic făcut la un sens giratoriu. Am blocat ușa liftului ca Mircea să aibă probleme în a ajunge înaintea noastră. Când acesta a intrat în casă, Mihaela era schimbată în pijamale, în pat și se uita relaxată la TV. Tot din categoria „măta-i c***ă”, este o întâmplare de la o piscină unde mersese cu soțul, fratele și cumnata. Au găsit toți patru motiv de întrecere dar numai fetele s-au pus pe treabă, ca în final fratele Elei să o încurajeze: „Hai, Ela, aleargă. Vrei să fie mămica c***ă:?”.

Când are o zi mai proastă, merge la un spa de augumentare a stimei cât se poate de gratuit: piața Obor. Merge acolo nu doar de dragul produselor proaspete dar și de dragul oamenilor simpli, a vânzătorilor care știu să alunge simplu gânduri complicate (bărbații: „Domnișoara, niște cireșe!”, după care își fac semne ospitaliere între ei: „Colegu’, nu o servești pe domnișoara cu niște cireșe?”, în vreme ce femeile:„Dar cum pregătiți spanacul? Dar sparanghelul?”). De fapt, eu cred că simplitatea oamenilor din piața Obor îi amintește de oamenii dragi pe care îi are în Miercurea Ciuc, Cuchiniș (sat pe care, împreună cu prietenele ei îl numește Pupiniș, ca să nu sune moldovenește – după modelul „chiftele”-„piftele”). Mi-a povestit de bunicii ei din Cuchiniș. Mi-a plăcut mai cu seamă o imagine : era Ela mică și încerca să împletească când bunicul o întreabă:„Ce faci, tu, acolo, strici ața?”; bunica, pe fază, răspunde:„Las-o, măi Ghiță, să dea sama și ea acolo…”. E bun acest concept de „dat samă” – de multe ori, el e cel care stârnește pasiuni. Ela a dat samă și gătitului se pare.

Cumva, Ela este genul de om care este predispus la experiențe catarhice prin interacțiunea cu necunoscuți. Cea mai interesantă întâmplare de acest fel a avut loc într-o zi de Sfinții Mihail și Gavril. Se întorcea de la serviciu, dichisită și cu flori în mână. 8-9 bărbați luaseră o pauză de la termoziloat un bloc, spre a dezvolta o analiză semiotică a tinerei blonde. Unul exclamă: „cre’că-i Mihaela”. Ela zâmbește. Când ajunge în dreptul lor, aceștia strigă în cor: „La mulți ani!”.

Din moment ce piața Obor este secretul zâmbetului Elei, mi-am zis că cel mai potrivit ar fi să avem niște fotografii cu ea printre morcovi, castraveți și roșii.

Cu nea’ Mitică și Eugen de la pază, care a fost simpatic și ne-a lăsat să facem fotografii pe hala-proprietate privată.

Doar doi dintre oamenii de la hala Obor care au dorit obiectivul ațintit asupra lor.

Tanti Floarea din Maramureș i-a zis Elei: „Sunteți foarte frumoasă!”

Tanti Floarea și tanti Mariana lucraseră toată ziua la sarmale, fasole de post și plăcinte cu brânză, ceapă verde și mărar.

Ne-am mutat în lacul Tei, alungate de administrația pieței Obor. Domnul administrator s-a speriat de o biată cameră foto și ne-a alungat de pe proprietatea privată. Am fost escortate de paznici care insistau zâmbind că ei ne-ar vrea acolo dar că nu au cum să protesteze. Am luat și o varză, cu dedicație pentru domnul administrator căruia i-am cântat în drum spre Tei din Vița de Vie.

Ela poartă mocasini Coca Zaboloteanu, pantaloni Zara, bluza Atmosphere, geacă SH, cercei Cutia cu Mărgele, ceas + verighetă de la soțul Mircea, geantă din târg de la țiganii din Cuchiniș (aduc haine SH din Germania), varză – piața Obor.

Varza a fost împărțită pe jumătate cu trei studenți care au admirat-o pe Ela în timpul ședinței foto, urmând ca cealaltă jumătate să devină varză cu orez, unul dintre  preparatele preferate ale acesteia.

Acesta este laboratorul de creat pizza delicioasă și tartă de portocale cu ciocolată.

Anunțuri

Despre Ioana

Fotografiez neobișnuit de frumosul

  1. Superbeeee fotografiileeee!

  2. Si fotografiile si textul si ea. Bravoo! 😀

    • Irina, mulțumim! 😀 Zâmbesc acum pentru că mă gândesc la ultimul tău post – mi-a plăcut mult să citesc despre un om simplu, un portar. Nu ai poze și totuși nu m-am plictisit.Tocmai pentru că scrii bine. Îmi placi.

  3. Ianaaaa! GENIAL! Nu-mi vine să cred ce idei ai. Și cum să mergi măi tu în Piața Obor fără mine? Ai trecut și pe la papagalii mei?

  4. Aș vrea să îi trimiți prin poştă. E prea linişte aici.

  5. Eu am porumbei pe pervaz. Nu înțeleg de ce se adună aici, Nu-i hrănesc.

  6. Şi eu am porumbei la geam. Eu am vrut să-i hrănesec, dar m-am gândit că îi supără pe vecini apoi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: